Când au fost scrise Cărțile Noului Testament

Cultul sfinţilor şi închinarea la icoane

Credința adevărată

Credința propovăduită de Isus Hristos și de apostoli a avut la bază pocăința și nașterea din nou/de sus  (Ioan 3:5), fără aceste doua  elemente nu există creștinism autentic.

Biserica creștină primară însă a avut pe lângă acestea, câteva practici care nu lipseau din nici o biserică precum acordarea de ajutoare celor în nevoie care mergeau până acolo încât unii își vindeau averile și le împărțeau la săraci conform învățăturii primite de la Hristos . Deasemenea în multe biserici existau rugăciuni pentru cei bolnavi prin punerea mâinilor și ungerea cu undelemn. Asa cum reiese si din invatatura lui Hristos din Matei 25 ;31-46 si epistrola lui Iacov pe langa credinta si pocainta faptele sunt importante si fac parte din fundamentul credintei crestine, orice alta invatatura este in afara Scripturii.

..

Sodom – Film documentar

Sodoma – Film documentar despre  homosexuali  deveniți stăpânii lumii moderne (subtitrare in limba română )

Semne pe cer

 

Cine la creat pe Dumnezeu ?

John Lennox Profesor de matematica la Oxford University

Creștinismul în Germania

Jumătate dintre germani au o Biblie, și doar 6% o citesc în mod regulat . Procentul este egal între romano-catolici și protestanți. Comemorările pentru Reforma din 2017 nu au avut un impact profund, spun experții.

În Germania , țara care a trăit o dată Reforma protestantă, nu mulți însa au citit Scriptura în mod regulat. Jumătate dintre germani au o Biblie  în casă, însă doar 6% au citit-o, potrivit datelor Institutului de Cercetare Info-Consulere. Lipsa de interes în lectura Bibliei este o realitate între oameni religioși, a declarat directorul Herrmann Binkert în timpul unui congres anual – media creștină în Schwäbisch Gmünd.

Doar 8% dintre romano-catolici și 7% dintre protestanți citesc Biblia în mod regulat. Singura denominație creștină care iese în evidență sunt membrii bisericilor evanghelice (32%) , deși chiar și această cifră este mai mică decât se aștepta. Doar o parte sunt interesați de credința creștină De asemenea, cercetarea a constatat că 17% dintre germani ar fi deschisi să afle mai multe despre credința creștină.

Pe de altă parte, 26% au spus că sunt atei și spun că nu există Dumnezeu.

La congres, experții au analizat, de asemenea, impactul celei de-a 500-a aniversări a Reformei Protestante . Deși 7 din 10 germani au auzit despre comemorări , mesajul nu a fost suficient de  bine difuzat, spun analistii de comunicare. Participarea a fost scăzută la sutele de evenimente organizate în Germania în anum 2017, Informează Evangelicalfocus.

 

 

..

Evanghelia după poftele omului

 „Căci va veni vremea când oamenii […] îşi vor da învăţători după poftele lor.”

2 Timotei 4:3

        Patru sunt Evangheliile pe care Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, ni le-a lăsat înregistrate în Cuvântul Său şi care, împreună, formează „Evanghelia lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu” (cf. Marcu 1:1), adică acea Evanghelie care a fost (şi rămâne!) „[…] puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede […]” (Romani 1:16). John MacArthur o mai numeşte şi „Evanghelia după Isus.” În acelaşi timp, întreaga Scriptură este Cuvântul lui Dumnezeu, adevărul care ne este de folos şi pe care trebuie să-l urmăm şi să-l vestim.

       În ultima vreme însă, se conturează tot mai mult o nouă „evanghelie” (cea de-a cincea?), pe care am putea s-o numim „evanghelia după poftele omului”, având drept principiu coordonator pe acesta: pofta dictează „adevărul” ce trebuie urmat. Apostolul Pavel avertiza asupra unui astfel de pericol, când îi scria lui Timotei: „Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor” (2 Timotei 4:3). Cum arată această „evanghelie”? Să luăm câteva exemple (nu neaparat cele mai reprezentative):

            (1) Spune pofta (firea pământească): „Nu-mi place baticul: e demodat, inestetic, incomod …” (cunosc „teologia baticului”, însă am o singură nedumerire: cum se face că, vreme de 1900 de ani, nicio biserică, indiferent de confesiune, nu şi-a pus problema să reinterpreteze textul din 1 Corinteni 11, decât în ultima sută de ani şi chiar mai recent în ţara noastră?). La care omul („creştinul”) răspunde: „Dacă nu-ţi place baticul, renunţăm la el.” Prin urmare, noua „evanghelie” este fără batic.

            (2) Spune pofta: „Vreau să fiu atrăgătoare!” La care omul răspunde: „Ştiu ce trebuie pentru asta: bijuterii, farduri …” Şi astfel, dacă „Evanghelia lui Isus Cristos” este o Evanghelie fără podoabe (cf. 1 Timotei 2:9; 1 Petru 3:3-4), noua „evanghelie” are podoabe.

            (3) Spune pofta: „Vreau să fiu provocatoare!” Omul, din nou, este gata s-o mulţumească: „Uite nişte pantaloni … un tricou (care se mulează perfect pe corp) sau o rochiţă (care mai mult descoperă decât acoperă)!” Care este rezultatul? Dacă adevărata Evanghelie propovăduieşte ruşinea şi sfiala (nu ruşinea faţă de Evanghelie, ci faţă de modul în care aş putea să mă îmbrac – cf. 1 Timotei 2:9-10), „evanghelia după poftele omului” le-a pierdut pe amândouă.

            (4) Spune pofta: „Aş vrea un loc în care să mă simt bine.” La care omul: „Ştiu ce-ţi trebuie: o casă de rugăciune.” Dar pofta se arată contrariată: „O casă de rugăciune?!” Şi omul, care vrea cu orice chip să-şi mulţumească pofta, continuă: „Atunci ce-ai zice de un fel de … club religios?” „Cred că da, ar merge …” Ştiţi ce este un „club religios”? Acolo totul este permis („totul” în limitele unei elementare moralităţi): poţi să asculţi ori nu, să stai de vorbă, să aplauzi, să te ţii de mână … chiar să te îmbrăţişezi. Ce fel de „evanghelie” este aceasta? Nu-i greu de ghicit. „Casa de rugăciune” devine tot mai mult o amintire. Şi atunci să ne  mirăm că nu se mai „cutremură” locul în care suntem adunaţi? De fapt, „locul de închinare” seamănă tot mai mult cu „locul unde nu se mai întâmplă nimic” (sau se întâmplă, dar nu ce vrea Dumnezeu!)

            (5) Spune pofta: „Nu-mi place să mă supun. Ce, păstor, comitet? Fleacuri! Părinţii? Demodaţi.  Hotărât: nu-mi place supunerea!” Iar omul, ce nu face să-şi mulţumească pofta? „Atunci, renunţăm la supunere!” Şi astfel, în timp ce „Evanghelia lui Isus Cristos” propovăduieşte supunerea (cf. 1 Petru 5:5; Evrei 13:17 ş.a.), cealaltă „evanghelie” a renunţat la ea.

       Şi exemplele ar putea continua. Însă, cred că ne-am format deja o părere: „evanghelia după poftele omului” nu doar că nu este identică cu adevărata Evanghelie, dar de (cele mai) multe ori nici nu seamănă cu ea! De aceea, pentru o mai bună edificare, vă propun să privim mai îndeaproape textul din 2 Timotei 4:3-4 şi să observăm 3 mari deosebiri între adevărata Evanghelie şi „evanghelia după poftele omului”:

            1.”Evanghelia lui Isus Cristos” este „învăţătură sănătoasă”, pe când „evanghelia după poftele omului”, se subînţelege, este o învăţătură nesănătoasă.

                 Apostolul Pavel numeşte Evanghelia ca fiind „Dreptarul învăţăturilor sănătoase” (cf. 2 Timotei 1:13), iar sănătatea înseamnă întotdeauna viaţă, putere, activitate, pe când lipsa ei înseamnă boală, care se manifestă prin lipsă de putere, somnolenţă, apatie, inactivitate şi, în final, moarte. De fapt, chiar sub aparenţa vieţii se poate ascunde moartea: „[…] îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort” (Apocalipsa 3:1). Sănătatea trebuie întreţinută, iar sănătatea spirituală se întreţine atunci când ne hrănim ca această „învăţătură sănătoasă”. Însă, ce lucru dureros! Nu numai că unii oameni (creştini) nu mai vor să se hrănească cu „învăţătura sănătoasă”, ci mai mult decât atât: nu mai pot nici măcar să o suporte, după cum zice apostolul: „Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă […]” , adică acel Cuvânt despre care psalmistul spunea: „Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea!” (Psalm 119:103). Este adevărat că, de cele mai multe ori, medicamentele au un gust neplăcut, dar bolnavul le ia, ştiind că ele contribuie la vindecarea lui, pe când „medicamentul” care aduce sănătate pentru suflet este dat la o parte.

            2.”Evanghelia lui Isus Cristos” este învăţătură adevărată, pe când „evanghelia după poftele omului” este neadevărată (falsă: „istorisiri închipuite”).

                Numai adevărul, atunci când este cunoscut şi crezut, ne eliberează din robia păcatului, după cum spunea Domnul: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:32). În acelaşi timp, el ne şi sfinţeşte („Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul” – Ioan 17:17) şi modelează, făcându-ne asemenea chipului Domnului Isus, pe când falsitatea (minciuna) duce la robie, întinare şi pierzare, modelându-i pe cei ce o urmează după chipul lumii. De aceea, apostolul Pavel, scriind Bisericii din Tesalonic cu privire la vremurile din urmă, când va fi descoperit „omul fărădelegii”, spunea că: „Arătarea lui se va face prin puterea Satanei […] cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi” (2 Tesaloniceni 2:9-10). Iar, dacă învăţătura adevărată este înregistrată fidel numai în Cuvânt („Sola Scriptura”), falsitatea este prezentă peste tot: reviste, cărţi, TV, internet. Cum va arăta chipul creştinului? Depinde cine îl modelează: adevărul sau minciuna.

            3.”Evanghelia lui Isus Cristos” este neplăcută (neatrăgătoare) pentru firea pământească, pe când „evanghelia după poftele omului” este deosebit de atrăgătoare.

                Evanghelia Domnului Isus are în vedere omul cel nou, pe care îl naşte, îl creşte (hrăneşte) şi îl plasează pe o nouă „traiectorie”: în şi spre Împărăţia lui Dumnezeu („deja” şi „nu încă”). Pentru fire, în schimb, a pregătit o cruce, ca ea să fie făcută fără putere şi să nu mai conducă, după cum spunea tot Pavel: „Cei ce sunt ai lui Cristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei” (Galateni 5:24). „Evanghelia după poftele omului” însă, se concentrează asupra firii pământeşti, fire pe care o hrăneşte şi ale cărei pofte le împlineşte, chiar dacă adevărata Evanghelie, prin pana apostolului Petru, îi sfătuieşte pe cei credincioşi, spunând: „Prea iubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători să vă feriţi de poftele firii pământeşti, care se războiesc cu sufletul” (1 Petru 2:11). În acest fel, nu e de mirare că oamenii (creştinii călăuziţi de firea pământească) se îndreaptă spre „lucruri plăcute”, adică „istorisiri închipuite”, abandonând adevărul sau (şi mai grav!) combinându-l cu minciuna.

        Suntem într-un moment crucial. După un parcurs de milenii, omenirea a intrat în „linie dreaptă”: Domnul este gata să vină, paşii Lui se aud aproape. Am avut până acum timp de prereforme, reforme şi postreforme, dar „astăzi” vine Domnul. Iar dacă nu azi, cu siguranţă „mâine”. Ce fel de Evanghelie trăim şi vestim? Ce fel de Evanghelie lăsăm spre moştenire (dacă va mai fi cazul!) celor care vin după noi? Dacă pierdem acum bătălia, s-ar putea să pierdem şi războiul, pentru că nu ştim dacă vor mai fi alte bătălii hotărâtoare. De aceea, ceea ce îi scria Pavel lui Timotei este valabil şi pentru noi: „Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat […]” (2 Timotei 3:14). Să rămânem lângă Evanghelia Domnului Isus Cristos şi să ne împotrivim din răsputeri acestei false „evanghelii” – „evanghelia după poftele omului”!

 Păstor  Ioan Giura

 Biserica Baptistă „Biruinţa” Hunedoara

Sursa: Baptist-tm.ro

Evanghelia prosperităţii

                                       

În Evanghelia dupa Matei cap. 6 versetele 19-23 Isus Hristos ne spune ” Strangeti-va comori  in cer…Pentru ca unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra. Nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui Mamona. 

Matei 19 : 23-24 . Isus a zis ucenicilor Sai: „Adevărat va spun că greu va intra un bogat în Împaratia cerurilor.  Vă mai spun iarăşi că este mai uşor să treacă o camilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în Împaraţia lui Dumnezeu.”

În ultimii ani vedem tot mai des tendinţa printre creştini  de a căuta  să obţină cât mai mulţi bani, să strângă averi , maşini, case luxoase , prin emigrare în ţări mai bogate sau implicarea în afaceri. Şi după cum vedem  nu poţi fi în acelaşi timp şi iubitor de bogăţii şi filantrop , decât cu extrem de rare excepţii.
Tendinţa aceasta se datorează atât interpretării proprii a Scripturii dar şi  faptului că mulţi predicatori predică în biserici preponderent din Vechiul Testament despre personaje precum Iov sau Avram despre care se spune ca aveau mari bogatii si totuşi erau „placuti Domnului”, în acelaşi timp aceşti predicatori ignoră, pun deoparte învatatura lui Hristos cu privire la bogăţie care constatăm că este  semnificativ diferită (are o abordare diferita) celei din Vechiul Testament.

Eroarea pe care o fac ei se datorează faptului că nu ştiu (sau nu vor) sa facă deosebire între iudaism (religia mozaică) si creştinism , considerând ca ambele găsindu-se in biblie se pot amesteca şi poţi să iei la alegere ce îţi place dintr-o parte  sau  alta.

Chiar daca biblia conţine şi Vechiul Testament pentru creştinism este prioritară învatatura Noului Testament , acesta este Noul Legământ între Dumnezei şi om prin Isus Hristos.

Vechiul Testament ne ajută să întelegem originile creştinismului relaţia omului cu Dumnezeu înainte de Hristos în poporul evreu.

Şi totuşi există deosebiri semnificative între iudaism (religia mozaică) a Vechiului Testament şi creştinism. De aceea creştinul trebuie sa reţină din Vechiul Testament ca fiind valabile acele elemente care rămân neschimbate în Noul Legamant , care sunt reconfirmate de  învatatura Noului Testament.

Învaţătura despre bogăţie , spre exemplu este schimbată semnificativ  în Evanghelii faţă de Vechiul Testament  . Avem  ca referinţă cuvantul lui Hristos din Matei 6 : 19-23  si  deasemenea  Matei 19:21 când Mantuitorul se adresează bogatului spunându-i :”du-te de vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer, apoi vino si urmeaza-mă” (învăţătură practicată în primele secole ale creştinismului)

Iar în Evanghia dupa Luca cap. 16 : versetele 19 -31 Domnul Isus ne împartaşeste pilda lui Lazar şi al bogatului în care Mantuitorul avertizează asupra pericolului de a căuta desfătarea în bogăţii, în dispreţ faţă de cei săraci  şi ignorând  ce este mai important cautarea în primul rând a Împaratiei lui Dumnezeu.

Spre deosebire de Vechiul Testament in Noul Testament se acordă o atenţie deosebită iubirii aproapelui,a dragostei creştine ,a sacrificiului de sine, a  solidaritaţii între oameni . Si un element care nu avem voie sa il ignoram ,Isus Hristos , cel care a murit crucificat pentru pacatele omenirii şi a primit toată puterea în cer şi pe Pământ ,ne va judeca intr-o zi inclusiv pentru îndepliirea sau nu , a acestor  porunci divine – exemplificate clar in  Evanghelia dupa Matei cap. 25.

A ignora aceste  învataturi  a lui Hristos, a le considera depăşite şi înlocuindu-le cu altele din alte timpuri,   „miroase” a erezie !

Au fost câteva cazuri celebre de oameni foarte bogaţi care şi-au donat toată averea dupa ce l-au întalnit pe Hristos într-o revelatie specială prin  moarte clinică ,printre acestea pastorul corean Yong Gyu Park . Astfel de cazuri dovedesc înca odată că cuvântul lui Hristos rămâne valabil în veac , dupa acest cuvant vom fi judecati , pedepsiţi  … sau răsplătiţi.

.

.

Iar în ce priveşte Evanghelia prosperităţii în varianta carismatică(de unde se pare că se inspiră şi unii „evanghelici”)  , aceasta este total în afara Evangheliei lui Isus Hristos.

În continuare  un comentariu al fratelui Nicolae Moldoveanu la versetul din 2 Petru 2 cu 1:

“În norod s-au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică”.
Prooroci mincinoşi, învăţători mincinoşi – iată, pe scurt, conţinutul versetului de mai sus.
Prooroc mincinos este acela care vesteşte ceva şi nu se împlineşte. Cine se ia după un astfel de prooroc, îşi primejduieşte viaţa. Învăţător mincinos, în mijlocul adunării credincioşilor, este cel care dă învăţături abătute de la Cuvântul scris al lui Dumnezeu, urmărind anumite scopuri: slavă deşartă, câştig mârşav, satisfacerea unor pofte păcătoase, sau întărirea unei partide religioase. Acesta, rămânând în starea în care se află, nu va ajunge la cunoştinţa adevărului (2 Timotei 3:7), pentru că are mintea întunecată şi duhul robit. El se împotmoleşte în propriile sale cercetări. Prin învăţăturile pe care le strecoară pe furiş vrea să câştige adepţi, ca în dosul lor să-şi poată împlini planurile lui blestemate. Talmudul zice: „Să-ţi înşeli aproapele este un păcat; să-L înşeli pe Dumnezeu, este o naivitate; să te înşeli pe tine însuţi, este o crimă.” Învăţătorii mincinoşi sunt ei înşişi nişte mari înşelaţi şi caută să înşele şi pe alţii. Oricine se leapădă de Cuvântul lui Dumnezeu, fie prin adăugare, fie prin scoaterea a ceea ce este scris, acela se leapădă de Stăpânul, care l-a răscumpărat, şi care este Autorul Cuvântului.
Erezie înseamnă abatere de la Cuvânt (Sfânta Scriptură). Chiar dacă nu este o abatere mare, tot purtătoare de moarte este. Deschizătura macazului este mică dar duce trenul pe altă linie. Renumitul teolog englez Farrar zice: „Cuvântul eres n-a avut întotdeauna acelaşi înţeles. La început el n-a avut acel înţeles rău, în care se întrebuinţează astăzi. În limba greacă clasică, de pildă, el însemna punct de vedere, şcoala filozofiei şi a cugetării (vezi Sextus Empiricus, 1:16). În Noul Testament înseamnă „partidă” şi prin el nu se înţelege însuşirea unor păreri greşite, ci şovinismul spiritului de partidă. Cuvântul acesta se întâlneşte în F. Ap. 5:16; 15:5; 16:5; 24:5-14; 28:2; 1 Corinteni 11:19; Gal. 5:20; 2 Petru 2:1; (vezi „Primele zile ale Creştinismului”, voi. 2, pag. 260). Cu toate că la început nu era o depărtare prea mare de adevărul dat de Domnul Isus – cum este astăzi – totuşi Duhul Sfânt atrăgea serios atenţia credincioşilor.
Învăţător mincinos este şi cel care propovăduieşte Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu îl trăieşte. Este un învăţător mincinos pentru sine, adică el este cel păgubit. Proorocii mincinoşi şi învăţătorii mincinoşi fac multă vâlvă prin adunările copiilor lui Dumnezeu. Noutăţile trezesc curiozitatea ascultătorilor. La o cometă ne uităm mai mult decât la soare. Aceasta este pricina pentru care ereticii (învăţătorii mincinoşi) sunt iubiţi un timp şi atrag atenţia asupra lor. Se vorbeşte în lung şi în lat că ei ar fi „mari” şi toţi îi ascultă cu uimire. „Minunea zilei” este adeseori pălăvrăgeala zilei. Învăţătura cea nouă este ceva uimitor, iar vechea credinţă (credinţa apostolilor) este alungată.
Fraţii mei, nu vă luaţi ochii de la Soarele Neprihănirii – DOMNUL ISUS – ca să nu fiţi înşelaţi de vreo stea rătăcitoare. (Iuda 13). Aşteptaţi puţin şi vedeţi cum dispare cometa, iar stelele fixe (statornice) vor sta strălucind la locul lor dintâi. Domnul să ne dea necurmat o judecată sănătoasă, ca să putem deosebi cometele de soare. Copiii pot să dorească jucării noi, dar noi să fim oameni mari şi să rămânem la lucrurile dovedite ca fiind ale lui Dumnezeu.

……………………………………………………………………………………………….

Declinul creştinismului în Europa

                                                             …..

                                      Declinul creştinismului în Europa

În mai am scris despre declinul crestinismului in America iar in iulie despre colapsul lui in Marea Britanie. Aminteam ca in SUA, conform unui studiu al organizatiei Pew Research Center, doar 70% din populatie se declara crestina. Situatia e mai grava in Marea Britanie unde, conform statisticilor publicate de Biserica Anglicana si sondaje de opinie sofisticate, 10000 de persoane abandoneaza crestinismul in fiecare zi. In ritmul acesta se presupune ca in 2067 in Marea Britanie nu vor mai fi crestini. Astazi ne focalizam atentia asupra declinului crestinismului in Europa Occidentala in general.

Suntem aproape de finalul anului 2015 si putem spune cu o oarecare certitudine ca anul 2015 va ramine in istoria Europei ca anul marilor migratii in Europa din Orientul Mijlociu si Africa de Nord. Aproape un milion de migranti au traversat Europa de la sud la nord vreme de mai multe luni cautind sa ajunga in canaanul Europei Occidentale si Scandinavia. Migratia inca continua. Reuters tocmai a anuntat ca doar duminica, 18 octombrie, peste 10.000 de persoane au trecut din Macedonia in Serbia. Se anticipeaza ca 5.000 de persoane continua sa treaca zilnic, si ca vor continua sa treaca zilnic, din Grecia in tarile invecinate in drumul lor spre Europa Occidentala.

Migratia aceasta masiva nu este si nici nu va ramanea fara consecinte. Consecintele pot fi negative si din perspectiva subiectului pe care il comentam astazi. Declinul crestinismului occidental e o realitate, iar peste asta se suprapune inmultirea populatiei musulmane in tarile occidentale. Datele statistice vorbesc de la sine si nu au nevoie de multe explicatii.

Germania, Olanda si Marea Britanie

In iulie anul acesta Conferinta Episcopilor Catolici din Germania a emis date statistice conform carora 217.716 de persoane au parasit Biserica Catolica in 2014. In ultimii 5 ani peste 820.000 de germani au parasit Biserica Catolica. In comparatie cu numarul celor care au parasit Biserica Catolica in 1990, numarul celor din 2014 e mai mare cu 52%. Unul din motivele pentru care catolicii parasesc Biserica Catolica sunt taxele pentru apartenenta religioasa de intre 8% si 9% pe care statul german le impune fiecarui catolic, protestant ori evreu care locuieste in Germania. Conform legilor germane, fiecare copil botezat la nastere e considerat membru intr-o credinta crestina si, ca adult, plateste taxe pentru sprijinirea bisericii pina cind renunta oficial sa fie membru intr-o denominatie religioasa oarecare. Taxele religioase sunt distribuite de catre stat bisericilor pentru a-si plati preotii ori pastorii si pentru alte proiecte cu caracter religios. Germania are aproape 24 de milioane de catolici care constituie aproape 30% din populatia tarii. Exodul religios insa afecteaza si Biserica Protestanta. Conform datelor statistice, in 2014 aproximativ 200.000 de protestanti au parasit Biserica Protestanta, cel mai mare numar in aproape 20 de ani. In 2013, 138.100 au facut-o. Deasemenea, in ultimii 10 ani Biserica Catolica a inchis 515 biserici. [Detalii: http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/germany/11380968/Compulsory-income-tax-on-Christians-drives-Germans-away-from-Protestant-and-Catholic-churches.html]

In ianuarie anul acesta Wall Street Journal a publicat un articol aprofundat conform caruia sute de biserici se inchid in Europa Occidentala ca rezultat al declinului crestinismului. [Detalii: http://www.wsj.com/articles/europes-empty-churches-go-on-sale-1420245359%5D In decembrie 2013, un raport al Biserici Catolice din Olanda atentiona ca pina in 2025 se asteapta inchiderea a 1.000 de biserici catolice din cauza numarului in scadere al catolicilor in Olanda. In 2012 in Olanda mai ramasesera doar 1.593 de biserici catolice, cu 10% mai putine ca in 2004. Asta inseamna ca, in conformitate cu raportul Bisericii Catolice din Olanda, doua treimi din bisericile in existenta in 2013 vor fi inchise pina in 2025, in doar 10 ani de acum. Raportul deasemenea indica ca procentul catolicilor in populatia Olandei a scazut de la 28.4% in 2004 la 24.1% in 2013. Pe de alta parte, un raport al guvernului Olandei pune numarul catolicilor olandezi la doar 16% din intreaga populatie a Olandei in 2013. Numarul credinciosilor care merg la biserica cu regularitate a scazut ei el drastic, la fel ca numarul copiilor botezati. Iar numarul preotilor catolici a scazut de la 999 in 2004 la 743 in 2012.

Numarul bisericilor protestante in Olanda e si el in scadere. Conform articolului din Wall Street Journal, 700 de biserici protestante urmeaza sa fie inchise in Olanda pina in 2020. Bisericile care se inchid sunt vandute si convertite in cladiri cu alte scopuri. Devin galerii de arta, cafenele, cluburi.

In Marea Britanie, Biserica Anglicana inchide in jur de 20 de biserici anual. In Norvegia doar 2% din populatie merge la biserica cu regularitate. In 2012 Parlamentul Norvegiei a desfiintat Biserica Luterana ca biserica de stat si i-a schimbat numele din Biserica Luterana a Norvegiei in Biserica Populara a Norvegiei. In prima decada a noului mileniu Biserica Catolica din Franta a construit 20 de biserici si a inchis 60. In contrast, in Statele Unite au fost construite 5000 de biserici intre 2000 si 2010, cu toate ca, in aceasi perioda de timp numarul persoanelor care merg la biserica in mod regulat a scazut cu 3%.

Numarul europenilor care nu se identifica cu nicio religie e si el in crestere. Conform unui studiu publicat la inceputul acestui an tot de Pew Research Center, 28% dintre francezi nu se identifica cu nicio religie, 24.7% in Germania, 12.4% in Italia si 21.3% in Marea Britanie. Procentul cel mai ridicat e in Olanda unde 42.1% din intreaga populatie nu se identifica cu nicio credinta religioasa. Se poate deci spune ca Olanda, tara adoptiva a lui Baruch Spinoza, unul din fondatorii ateismului modern, este cea mai secularizata tara a Europei.

Se inchid biserici, se cladesc moschei

In 2012 in Franta traiau 6 milioane de musulmani, cea mai mare populatie de musulmani din intreaga Europa. In Germania traiau 4 milioane. In doar 20 de ani, proportia musulmanilor in Europa a crescut de la 4.1% din intreaga populatie a Europei in 1990, la 6% in 2010. In teremni reali asta a insemnat o crestere de la aproape 30 de milioane de musulmani in 1990 la peste 44 de milioane in 2010. Se estimeaza ca numarul musulmanilor in Europa va ajunge la 58 de milioane in 2030. In Franta deja 10% din populatia tarii e musulmana.

Raportat la numarul musulmanilor din Franta, insa, declinul crestinismului in Franta e extrem de ingrijorator deoarece, conform unui sondaj de opinie facut in 2012 de Institutul Francez de Opinii Politice, numarul musulmanilor in Franta e mai mare decit numarul catolicilor practicanti. Cu toate ca 64% din populatia Frantei se considera catolica, doar 4.5% dintre francezi se considera catolici practicanti. Comentatorii sondajului afirmau ca in viitorul apropiat religia dominanta in Franta nu va fi catolicismul ci islamul. In doar prima decada a noului mileniu numarul moscheelor din Franta s-a dublat, ajungind la peste 2.000. Cerintele pentru moschei noi sunt mari, liderii musulmani din Franta zicind ca au nevoie de 4.000 de moschei pentru acomodarea nevoilor religioase ale musulmanilor Frantei. [Detalii: http://www.gatestoneinstitute.org/3426/islam-overtaking-catholicism-france]

Germania se confrunta cu probleme similare: vidul lasat in spatiul public de declinul crestinismului este umplut de musulmani. Inca in 2008 un articol din Spiegel International lamenta frustrarile si nemultumirile crescinde ale germanilor privind constructia de noi moschei. [Detalii: http://www.spiegel.de/international/germany/domes-and-minarets-not-in-my-backyard-say-an-increasing-number-of-germans-a-565146.html] In 2008 frustrarile se datorau uriasei moschei care urma sa fie construita in Cologne, un oras in care bisericile inca se inchid. Campusul gigantei moschei urma sa aibe nu mai putin de 22.000 de metri patrati, fiind insa redus in urma protestelor germanilor. In acelasi an, nu mai putin de 184 de noi moschei erau in constructie in Germania, pe linga cele 163 deja existente, plus in jur de 2.600 de locasuri de rugaciune musulmane aflate in cladiri private.

Convertirea musulmanilor la crestinism

Vestile, insa, nu sunt in intregime rele. Un numar crescind de musulmani se convertesc la crestinism in Europa Occidentala. Statistici incurajatoare parvin din Germania. Un exemplu e Biserica Evanghelica Sfanta Treime din Berlin care e in intregime formata din musulmani convertiti la crestinism. Acum doi ani avea 150 de enoriasi, iar azi, conform unui articol publicat pe YahooNews, are peste 600 de membri, iar 80 astepta sa fie botezati. [Detalii: http://news.yahoo.com/berlin-church-muslim-refugees-converting-droves-083020529.html]

Cursurile de convertire tin trei luni, dupa care musulmanii renunta la credinta lor traditionala. Majoritatea celor care se convertesc sunt iranieni, dar si afgani. Exista insa si alte comunitati de musulmani convertiti la crestinism. Bisericile luterane din Hanovra si Rhineland au raportat si ele un numar crescind de musulmani convertiti. Cu toate acestea, numarul musulmanilor convertiti este mic in comparatie cu cei 4 milioane de musulmani care traiesc curent in Germania.

Europa nu se afla intr-o situatie de invidiat. Secularismul a neutralizat crestinismul intr-o mare parte a Europei Occidentale. E indoielnic, insa, ca va putea seculariza ori neutraliza islamul. Crestinsmul este identitatea Europei si a fost de aproape 2000 de ani. Secularismul nu poate da Europei o identitate distincta. In conflictul cu islamul cu siguranta ca va pierde.

In Marea Migratie a Anului 2015 Uniunea Europeana ar trebui sa vada si o oportunitate pentru fortificarea identitatii crestine a continentului, singura garantie de supravietuire a culturii si civilizatiei europene in conflictul cu islamul. Oportunitatea o constituie crestinii Orientului Mijlociu care cu adevarat sunt refugiati in sensul dreptului international si au dreptul, in conformitate cu dreptul umanitar international, la un sanctuar. Observatia noastra se potriveste in mod special sirienilor crestini care sunt refugiati in adevaratul sens al cuvintului. Ei sunt tinta unui genocid sistematic si al unei persecutii care nu trebuie dovedita prin ritual judecatoresc. Din nefericire Europei ii lipseste aceasta viziune. Potrivit stirilor, Suedia acorda azil politic mai degraba homosexualilor decit musulmanilor convertiti la crestinism, care de buna credinta se tem ca ar putea fi persecutati la reintoarcerea in tarile de origine. Aceasi lipsa de viziune se simte si dincolo de Ocean, in Statele Unite, unde in 2014 si 2015 s-au stabilit 906 de refugiati sirieni, doar 3% dintre ei, adica 28 de persoane, fiind crestini. In contrast, australienii par a avea mai mult discernamint. Recent, liderul senatului australian a cerut adoptarea unei politici pentru refugiati care sa acorde prioritare crestinilor din Siria care, cum spunea el, „sunt cel mai persecutat grup din lume,” o afirmatie cu care agream.

Citiți și:

http://www.gatestoneinstitute.org/4092/europe-islamic-fundamentalism

sursa: http://www.rgnpress.ro/rgn_14/categorii/eveniment/19425-aliana-familiilor-din-romania-declinul-crestinismului-in-europa.html