Evanghelia după poftele omului

 „Căci va veni vremea când oamenii […] îşi vor da învăţători după poftele lor.”

2 Timotei 4:3

        Patru sunt Evangheliile pe care Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, ni le-a lăsat înregistrate în Cuvântul Său şi care, împreună, formează „Evanghelia lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu” (cf. Marcu 1:1), adică acea Evanghelie care a fost (şi rămâne!) „[…] puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede […]” (Romani 1:16). John MacArthur o mai numeşte şi „Evanghelia după Isus.” În acelaşi timp, întreaga Scriptură este Cuvântul lui Dumnezeu, adevărul care ne este de folos şi pe care trebuie să-l urmăm şi să-l vestim.

       În ultima vreme însă, se conturează tot mai mult o nouă „evanghelie” (cea de-a cincea?), pe care am putea s-o numim „evanghelia după poftele omului”, având drept principiu coordonator pe acesta: pofta dictează „adevărul” ce trebuie urmat. Apostolul Pavel avertiza asupra unui astfel de pericol, când îi scria lui Timotei: „Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor” (2 Timotei 4:3). Cum arată această „evanghelie”? Să luăm câteva exemple (nu neaparat cele mai reprezentative):

            (1) Spune pofta (firea pământească): „Nu-mi place baticul: e demodat, inestetic, incomod …” (cunosc „teologia baticului”, însă am o singură nedumerire: cum se face că, vreme de 1900 de ani, nicio biserică, indiferent de confesiune, nu şi-a pus problema să reinterpreteze textul din 1 Corinteni 11, decât în ultima sută de ani şi chiar mai recent în ţara noastră?). La care omul („creştinul”) răspunde: „Dacă nu-ţi place baticul, renunţăm la el.” Prin urmare, noua „evanghelie” este fără batic.

            (2) Spune pofta: „Vreau să fiu atrăgătoare!” La care omul răspunde: „Ştiu ce trebuie pentru asta: bijuterii, farduri …” Şi astfel, dacă „Evanghelia lui Isus Cristos” este o Evanghelie fără podoabe (cf. 1 Timotei 2:9; 1 Petru 3:3-4), noua „evanghelie” are podoabe.

            (3) Spune pofta: „Vreau să fiu provocatoare!” Omul, din nou, este gata s-o mulţumească: „Uite nişte pantaloni … un tricou (care se mulează perfect pe corp) sau o rochiţă (care mai mult descoperă decât acoperă)!” Care este rezultatul? Dacă adevărata Evanghelie propovăduieşte ruşinea şi sfiala (nu ruşinea faţă de Evanghelie, ci faţă de modul în care aş putea să mă îmbrac – cf. 1 Timotei 2:9-10), „evanghelia după poftele omului” le-a pierdut pe amândouă.

            (4) Spune pofta: „Aş vrea un loc în care să mă simt bine.” La care omul: „Ştiu ce-ţi trebuie: o casă de rugăciune.” Dar pofta se arată contrariată: „O casă de rugăciune?!” Şi omul, care vrea cu orice chip să-şi mulţumească pofta, continuă: „Atunci ce-ai zice de un fel de … club religios?” „Cred că da, ar merge …” Ştiţi ce este un „club religios”? Acolo totul este permis („totul” în limitele unei elementare moralităţi): poţi să asculţi ori nu, să stai de vorbă, să aplauzi, să te ţii de mână … chiar să te îmbrăţişezi. Ce fel de „evanghelie” este aceasta? Nu-i greu de ghicit. „Casa de rugăciune” devine tot mai mult o amintire. Şi atunci să ne  mirăm că nu se mai „cutremură” locul în care suntem adunaţi? De fapt, „locul de închinare” seamănă tot mai mult cu „locul unde nu se mai întâmplă nimic” (sau se întâmplă, dar nu ce vrea Dumnezeu!)

            (5) Spune pofta: „Nu-mi place să mă supun. Ce, păstor, comitet? Fleacuri! Părinţii? Demodaţi.  Hotărât: nu-mi place supunerea!” Iar omul, ce nu face să-şi mulţumească pofta? „Atunci, renunţăm la supunere!” Şi astfel, în timp ce „Evanghelia lui Isus Cristos” propovăduieşte supunerea (cf. 1 Petru 5:5; Evrei 13:17 ş.a.), cealaltă „evanghelie” a renunţat la ea.

       Şi exemplele ar putea continua. Însă, cred că ne-am format deja o părere: „evanghelia după poftele omului” nu doar că nu este identică cu adevărata Evanghelie, dar de (cele mai) multe ori nici nu seamănă cu ea! De aceea, pentru o mai bună edificare, vă propun să privim mai îndeaproape textul din 2 Timotei 4:3-4 şi să observăm 3 mari deosebiri între adevărata Evanghelie şi „evanghelia după poftele omului”:

            1.”Evanghelia lui Isus Cristos” este „învăţătură sănătoasă”, pe când „evanghelia după poftele omului”, se subînţelege, este o învăţătură nesănătoasă.

                 Apostolul Pavel numeşte Evanghelia ca fiind „Dreptarul învăţăturilor sănătoase” (cf. 2 Timotei 1:13), iar sănătatea înseamnă întotdeauna viaţă, putere, activitate, pe când lipsa ei înseamnă boală, care se manifestă prin lipsă de putere, somnolenţă, apatie, inactivitate şi, în final, moarte. De fapt, chiar sub aparenţa vieţii se poate ascunde moartea: „[…] îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort” (Apocalipsa 3:1). Sănătatea trebuie întreţinută, iar sănătatea spirituală se întreţine atunci când ne hrănim ca această „învăţătură sănătoasă”. Însă, ce lucru dureros! Nu numai că unii oameni (creştini) nu mai vor să se hrănească cu „învăţătura sănătoasă”, ci mai mult decât atât: nu mai pot nici măcar să o suporte, după cum zice apostolul: „Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă […]” , adică acel Cuvânt despre care psalmistul spunea: „Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea!” (Psalm 119:103). Este adevărat că, de cele mai multe ori, medicamentele au un gust neplăcut, dar bolnavul le ia, ştiind că ele contribuie la vindecarea lui, pe când „medicamentul” care aduce sănătate pentru suflet este dat la o parte.

            2.”Evanghelia lui Isus Cristos” este învăţătură adevărată, pe când „evanghelia după poftele omului” este neadevărată (falsă: „istorisiri închipuite”).

                Numai adevărul, atunci când este cunoscut şi crezut, ne eliberează din robia păcatului, după cum spunea Domnul: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:32). În acelaşi timp, el ne şi sfinţeşte („Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul” – Ioan 17:17) şi modelează, făcându-ne asemenea chipului Domnului Isus, pe când falsitatea (minciuna) duce la robie, întinare şi pierzare, modelându-i pe cei ce o urmează după chipul lumii. De aceea, apostolul Pavel, scriind Bisericii din Tesalonic cu privire la vremurile din urmă, când va fi descoperit „omul fărădelegii”, spunea că: „Arătarea lui se va face prin puterea Satanei […] cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi” (2 Tesaloniceni 2:9-10). Iar, dacă învăţătura adevărată este înregistrată fidel numai în Cuvânt („Sola Scriptura”), falsitatea este prezentă peste tot: reviste, cărţi, TV, internet. Cum va arăta chipul creştinului? Depinde cine îl modelează: adevărul sau minciuna.

            3.”Evanghelia lui Isus Cristos” este neplăcută (neatrăgătoare) pentru firea pământească, pe când „evanghelia după poftele omului” este deosebit de atrăgătoare.

                Evanghelia Domnului Isus are în vedere omul cel nou, pe care îl naşte, îl creşte (hrăneşte) şi îl plasează pe o nouă „traiectorie”: în şi spre Împărăţia lui Dumnezeu („deja” şi „nu încă”). Pentru fire, în schimb, a pregătit o cruce, ca ea să fie făcută fără putere şi să nu mai conducă, după cum spunea tot Pavel: „Cei ce sunt ai lui Cristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei” (Galateni 5:24). „Evanghelia după poftele omului” însă, se concentrează asupra firii pământeşti, fire pe care o hrăneşte şi ale cărei pofte le împlineşte, chiar dacă adevărata Evanghelie, prin pana apostolului Petru, îi sfătuieşte pe cei credincioşi, spunând: „Prea iubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători să vă feriţi de poftele firii pământeşti, care se războiesc cu sufletul” (1 Petru 2:11). În acest fel, nu e de mirare că oamenii (creştinii călăuziţi de firea pământească) se îndreaptă spre „lucruri plăcute”, adică „istorisiri închipuite”, abandonând adevărul sau (şi mai grav!) combinându-l cu minciuna.

        Suntem într-un moment crucial. După un parcurs de milenii, omenirea a intrat în „linie dreaptă”: Domnul este gata să vină, paşii Lui se aud aproape. Am avut până acum timp de prereforme, reforme şi postreforme, dar „astăzi” vine Domnul. Iar dacă nu azi, cu siguranţă „mâine”. Ce fel de Evanghelie trăim şi vestim? Ce fel de Evanghelie lăsăm spre moştenire (dacă va mai fi cazul!) celor care vin după noi? Dacă pierdem acum bătălia, s-ar putea să pierdem şi războiul, pentru că nu ştim dacă vor mai fi alte bătălii hotărâtoare. De aceea, ceea ce îi scria Pavel lui Timotei este valabil şi pentru noi: „Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat […]” (2 Timotei 3:14). Să rămânem lângă Evanghelia Domnului Isus Cristos şi să ne împotrivim din răsputeri acestei false „evanghelii” – „evanghelia după poftele omului”!

 Păstor  Ioan Giura

 Biserica Baptistă „Biruinţa” Hunedoara

Sursa: Baptist-tm.ro