Biblia sau Biserica

                                                          

 Scurt istoric

În Biserica Primară autoritatea în domeniul spiritual era asigurată de apostoli și cei numiți de aceștia să propovaduiască Evanghelia . La acestea se adaugă unele texte ale cărților ce compun astăzi Noul Testament care în acea perioadă circulau separat.  Acestea fiind întrebuințate ca texte de referință a învațăturii creștine (Scriptură) în serviciile religioase din bazilici sau alte lăcașuri unde se adunau creștinii în acea perioadă, în primele secolele după apariția creștinismului.

Dupa intrarea în legalitate a creștinismului în timpul împăratului Constantin  și apoi trasformarea Bisericii Creștine  în biserică de stat a Impeiului Roman autoritatea spirituală și nu numai, a fost trasferată în intregime Bisericii  reprezentată de cler . Biserica a început să dea tot felul de „edicte” care au pus în prim plan instituiția Bisericii, Scriptura trecând în acest fel pe locul secund ca autoritate Spirituală , această ordine ramânând valabilă până în ziua de astăzi  în bisericile seculare . Acestea continuând să susțină  că Biserica a dat naștere Bibliei și nu invers.

În consecință în prezent există două păreri divergente în privința rolului primordial pe care îl au Biblia sau Biserica , Protestanții (p/np) susținând autoritatea absolută a Scripturii ,în timp de ortodocșii și catolicii susțin autoritatea primordială a Bisericii (ca instituție ).

În articolul urmator puteți urmări argumente pro și contra pe acest subiect :

 

Ce a fost mai intai? “OUL” sau “GAINA”? Biserica sau Biblia?

Intrebarea este fundamentala, adica este legata de fundatia credintei, de sursa ei ultima de autoritate. Nu exista decat doua posibilitati:

1. Sau Biserica ne-a daruit Biblia prin edictele date la diferitele Consilii din primele veacuri cand s-a stabilit Canonul cartilor din Noul Testament si s-au refuzat “ereziile” apocrifelor.

2. Sau Biblia a nascut Biserica prin revelatia lasata noua de Dumnezeu prin “sfintii apostoli si prooroci”  (Rom. 16:26; Efes. 13,14; 2 Tim. 1:9-11).

Daca Biserica ne-a daruit Biblia, exista implicatii majore. Atunci Biblia nu este decat UNA DINTRE invataturile date noua de-a lungul vremii prin Biserica. Alaturi de Biblie trebuie sa acceptam si celelalte “invataturi ale Bisericii”, devenite “sfanta traditie multiseculara”, mai ales scrierile “parintilor Bisericii” din veacul timpuriu. O a doua consecinta este ca, daca Biblia este produsul “edictelor” Bisericii, atunci Biserica poate si trebuie sa continue sa dea “edicte” .

Daca Biblia a nascut Biserica exista alte implicatii majore, cu totul deosebite de cele dintai! Prima implicatie majora este ca Biserica n-are autoritatea sa “dea invatatura”, ci doar sa “ramana” in invatatura Bibliei, data noua, ca si credinta, “odata pentru totdeauna”.

O a doua implicatie este ca Biserica trebuie sa-si reglementeze toate activitatile ei, din toate secolele, dupa “indreptarul invataturilor sanatoase” recomandat pe apostolul Pavel lui Timotei si lucratorilor dintotdeauna (2 Tim. 1:13 ca si Rom. 6:17; Gal. 6:16). Semnificativ este si faptul ca Pavel foloseste termenul “dreptarul” Noului Testament ca echivalent al imutabilei legi din Vechiul Testament (Rom. 2:17-20).

Discutia aceasta despre Biblie si Biserica poate fi purtata la nesfarsit … Eu va propun o proba practica si de bun simt. Ca sa vedem cine are prioritate si autoritate dumnezeiasca suprema propun sa ne inchipuim doua scenarii:

1. Daca s-ar pierde Biblia scrisa pana acum si Biserica ar trebui sa scrie o alta Biblie dupa “traditia” si practica ei de acum ce s-ar scrie? Ar semana biblia aceea cu BIBLIA pe care o stim noi astazi? Am avea mai multe variante ale Bibliei, una catolica, alta ortodoxa si alta protestanta?

2. Daca am merge la un popor care nu stie nimic despre Biserica si am traduce Biblia in limba lor materna, s-ar naste oare o Biserica cu adevarat crestina? Bineinteles! Asta s-a intamplat si se intampla de doua mii de ani!

De raspunsurile date la aceste doua intrebari depinde pozitia si prioritatea pe care o avem fata de Biblie si fata de Biserica.

Revenind la metafora din debutul acestui articol cu “oul” si “gaina”, eu cred ca gaina a fost prima pentru ca altfel n-avea cine sa cloceasca … oul.

Odata iesit din gaoace, puiul a strigat: “Mama”, dar aceasta nu a insemnat ca el a determinat cine-i este mama. El doar a recunoscut-o! Dupa cum un copil, dupa nastere, isi “recunoaste” mama, nu si-o “alege”!

In discutia noastra, mama este primordiala si ea nu poate fi alta, in logica lucrurilor, decat Biblia!

Biserica, prin Consiliile convocate  si-a “recunoscut” doar mama spirituala, nu a inventat-o! Consiliile si-au proclamat aderenta si apartenenta la “textele inspirate” din Evanghelii si Epistole. Biserica a “recunoscut” canonicitatea cartilor din Noul Testament, nu le-a “nascut”!

Biblia nu este de origine umana si nu trebuie pusa alaturi sau mai prejos de discernamantul slujitorilor Bisericii (oricine si oricare ar fi ei). Singurul lucru pe care l-a facut Biserica fata de Biblie nu a fost s-o “daruiasca” oamenilor, ci s-o “recunoasca” drept ceea ce este: un dar al lui Dumnezeu pentru mantuirea creaturilor de pe acest pamant.

Aceasta a fost pozitia apostolului Pavel:

“Prin descoperire dumnezeiasca am luat cunostinta de taina aceasta despre care va scrisei in putine cuvinte.  Citindu-le, va puteti inchipui priceperea pe care o am eu despre taina lui Christos, care n-a fost facuta cunoscut fiilor oamenilor în celelalte veacuri, in felul cum a fost descoperita acum sfintilor apostoli si prooroci ai lui Christos, prin Duhul” (Efes. 3:4; Colos. 4:3).

Apostolul Ioan spune si el ca orice adaugire ulterioara scrierilor apostolice inspirate trebuie confruntata, cenzurata si eventual condamnata:

“Oricine o ia inainte, si nu ramine in invatatura lui Christos, n-are pe Dumnezeu. Cine ramane in invatatura aceasta, are pe Tatal si pe Fiul. Daca vine cineva la voi, si nu va aduce invatatura aceasta, sa nu-l primiti in casa, si sa nu-i ziceti: “Bun venit!” Caci cine-i zice: “Bun venit!” se face partas faptelor lui rele” (2 Ioan 9-11).

“Sola Scriptura!” nu inseamna negarea Bisericii, ci doar promulgarea unei surse unice de inspiratie divina, de dincolo de nivelul existentei umane. Ea trebuie sa subordoneze viata si activitatea Bisericii la “dreptarul” dupa care sunt chemati sa lucreze toti zidarii Bisericii dintotdeauna, alaturi de “mesterul priceput”, apostolul Pavel, care a pus, prin invatatura din scrierile lui, temelia Bisericii (1 Cor. 3:10-15).

(In acest articol au fost incluse fragmente din articolul „Biblia sau Biserica „, autor Pastor  Dan Branzai -www. brazilaiendan.com )

 

Anunțuri

Cine la creat pe Dumnezeu ?

Creștinismul în Germania

Jumătate dintre germani au o Biblie, și doar 6% o citesc în mod regulat . Procentul este egal între romano-catolici și protestanți. Comemorările pentru Reforma din 2017 nu au avut un impact profund, spun experții.

În Germania , țara care a trăit o dată Reforma protestantă, nu mulți însa au citit Scriptura în mod regulat. Jumătate dintre germani au o Biblie  în casă, însă doar 6% au citit-o, potrivit datelor Institutului de Cercetare Info-Consulere. Lipsa de interes în lectura Bibliei este o realitate între oameni religioși, a declarat directorul Herrmann Binkert în timpul unui congres anual – media creștină în Schwäbisch Gmünd.

Doar 8% dintre romano-catolici și 7% dintre protestanți citesc Biblia în mod regulat. Singura denominație creștină care iese în evidență sunt membrii bisericilor evanghelice (32%) , deși chiar și această cifră este mai mică decât se aștepta. Doar o parte sunt interesați de credința creștină De asemenea, cercetarea a constatat că 17% dintre germani ar fi deschisi să afle mai multe despre credința creștină.

Pe de altă parte, 26% au spus că sunt atei și spun că nu există Dumnezeu.

La congres, experții au analizat, de asemenea, impactul celei de-a 500-a aniversări a Reformei Protestante . Deși 7 din 10 germani au auzit despre comemorări , mesajul nu a fost suficient de  bine difuzat, spun analistii de comunicare. Participarea a fost scăzută la sutele de evenimente organizate în Germania în anum 2017, Informează Evangelicalfocus.

 

 

..

O noapte sfântă binecuvântată

 

Nu-ți dori să fii bogat -John Piper

Nord coreenii cer ajutor

 

 

 

…..

Spring’s flowers

Semne cerești

 

……………………………………………………………………………………………..

Winter Time

5

Evanghelia după poftele omului

 „Căci va veni vremea când oamenii […] îşi vor da învăţători după poftele lor.”

2 Timotei 4:3

        Patru sunt Evangheliile pe care Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, ni le-a lăsat înregistrate în Cuvântul Său şi care, împreună, formează „Evanghelia lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu” (cf. Marcu 1:1), adică acea Evanghelie care a fost (şi rămâne!) „[…] puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede […]” (Romani 1:16). John MacArthur o mai numeşte şi „Evanghelia după Isus.” În acelaşi timp, întreaga Scriptură este Cuvântul lui Dumnezeu, adevărul care ne este de folos şi pe care trebuie să-l urmăm şi să-l vestim.

       În ultima vreme însă, se conturează tot mai mult o nouă „evanghelie” (cea de-a cincea?), pe care am putea s-o numim „evanghelia după poftele omului”, având drept principiu coordonator pe acesta: pofta dictează „adevărul” ce trebuie urmat. Apostolul Pavel avertiza asupra unui astfel de pericol, când îi scria lui Timotei: „Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor” (2 Timotei 4:3). Cum arată această „evanghelie”? Să luăm câteva exemple (nu neaparat cele mai reprezentative):

            (1) Spune pofta (firea pământească): „Nu-mi place baticul: e demodat, inestetic, incomod …” (cunosc „teologia baticului”, însă am o singură nedumerire: cum se face că, vreme de 1900 de ani, nicio biserică, indiferent de confesiune, nu şi-a pus problema să reinterpreteze textul din 1 Corinteni 11, decât în ultima sută de ani şi chiar mai recent în ţara noastră?). La care omul („creştinul”) răspunde: „Dacă nu-ţi place baticul, renunţăm la el.” Prin urmare, noua „evanghelie” este fără batic.

            (2) Spune pofta: „Vreau să fiu atrăgătoare!” La care omul răspunde: „Ştiu ce trebuie pentru asta: bijuterii, farduri …” Şi astfel, dacă „Evanghelia lui Isus Cristos” este o Evanghelie fără podoabe (cf. 1 Timotei 2:9; 1 Petru 3:3-4), noua „evanghelie” are podoabe.

            (3) Spune pofta: „Vreau să fiu provocatoare!” Omul, din nou, este gata s-o mulţumească: „Uite nişte pantaloni … un tricou (care se mulează perfect pe corp) sau o rochiţă (care mai mult descoperă decât acoperă)!” Care este rezultatul? Dacă adevărata Evanghelie propovăduieşte ruşinea şi sfiala (nu ruşinea faţă de Evanghelie, ci faţă de modul în care aş putea să mă îmbrac – cf. 1 Timotei 2:9-10), „evanghelia după poftele omului” le-a pierdut pe amândouă.

            (4) Spune pofta: „Aş vrea un loc în care să mă simt bine.” La care omul: „Ştiu ce-ţi trebuie: o casă de rugăciune.” Dar pofta se arată contrariată: „O casă de rugăciune?!” Şi omul, care vrea cu orice chip să-şi mulţumească pofta, continuă: „Atunci ce-ai zice de un fel de … club religios?” „Cred că da, ar merge …” Ştiţi ce este un „club religios”? Acolo totul este permis („totul” în limitele unei elementare moralităţi): poţi să asculţi ori nu, să stai de vorbă, să aplauzi, să te ţii de mână … chiar să te îmbrăţişezi. Ce fel de „evanghelie” este aceasta? Nu-i greu de ghicit. „Casa de rugăciune” devine tot mai mult o amintire. Şi atunci să ne  mirăm că nu se mai „cutremură” locul în care suntem adunaţi? De fapt, „locul de închinare” seamănă tot mai mult cu „locul unde nu se mai întâmplă nimic” (sau se întâmplă, dar nu ce vrea Dumnezeu!)

            (5) Spune pofta: „Nu-mi place să mă supun. Ce, păstor, comitet? Fleacuri! Părinţii? Demodaţi.  Hotărât: nu-mi place supunerea!” Iar omul, ce nu face să-şi mulţumească pofta? „Atunci, renunţăm la supunere!” Şi astfel, în timp ce „Evanghelia lui Isus Cristos” propovăduieşte supunerea (cf. 1 Petru 5:5; Evrei 13:17 ş.a.), cealaltă „evanghelie” a renunţat la ea.

       Şi exemplele ar putea continua. Însă, cred că ne-am format deja o părere: „evanghelia după poftele omului” nu doar că nu este identică cu adevărata Evanghelie, dar de (cele mai) multe ori nici nu seamănă cu ea! De aceea, pentru o mai bună edificare, vă propun să privim mai îndeaproape textul din 2 Timotei 4:3-4 şi să observăm 3 mari deosebiri între adevărata Evanghelie şi „evanghelia după poftele omului”:

            1.”Evanghelia lui Isus Cristos” este „învăţătură sănătoasă”, pe când „evanghelia după poftele omului”, se subînţelege, este o învăţătură nesănătoasă.

                 Apostolul Pavel numeşte Evanghelia ca fiind „Dreptarul învăţăturilor sănătoase” (cf. 2 Timotei 1:13), iar sănătatea înseamnă întotdeauna viaţă, putere, activitate, pe când lipsa ei înseamnă boală, care se manifestă prin lipsă de putere, somnolenţă, apatie, inactivitate şi, în final, moarte. De fapt, chiar sub aparenţa vieţii se poate ascunde moartea: „[…] îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort” (Apocalipsa 3:1). Sănătatea trebuie întreţinută, iar sănătatea spirituală se întreţine atunci când ne hrănim ca această „învăţătură sănătoasă”. Însă, ce lucru dureros! Nu numai că unii oameni (creştini) nu mai vor să se hrănească cu „învăţătura sănătoasă”, ci mai mult decât atât: nu mai pot nici măcar să o suporte, după cum zice apostolul: „Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă […]” , adică acel Cuvânt despre care psalmistul spunea: „Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea!” (Psalm 119:103). Este adevărat că, de cele mai multe ori, medicamentele au un gust neplăcut, dar bolnavul le ia, ştiind că ele contribuie la vindecarea lui, pe când „medicamentul” care aduce sănătate pentru suflet este dat la o parte.

            2.”Evanghelia lui Isus Cristos” este învăţătură adevărată, pe când „evanghelia după poftele omului” este neadevărată (falsă: „istorisiri închipuite”).

                Numai adevărul, atunci când este cunoscut şi crezut, ne eliberează din robia păcatului, după cum spunea Domnul: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:32). În acelaşi timp, el ne şi sfinţeşte („Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul” – Ioan 17:17) şi modelează, făcându-ne asemenea chipului Domnului Isus, pe când falsitatea (minciuna) duce la robie, întinare şi pierzare, modelându-i pe cei ce o urmează după chipul lumii. De aceea, apostolul Pavel, scriind Bisericii din Tesalonic cu privire la vremurile din urmă, când va fi descoperit „omul fărădelegii”, spunea că: „Arătarea lui se va face prin puterea Satanei […] cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi” (2 Tesaloniceni 2:9-10). Iar, dacă învăţătura adevărată este înregistrată fidel numai în Cuvânt („Sola Scriptura”), falsitatea este prezentă peste tot: reviste, cărţi, TV, internet. Cum va arăta chipul creştinului? Depinde cine îl modelează: adevărul sau minciuna.

            3.”Evanghelia lui Isus Cristos” este neplăcută (neatrăgătoare) pentru firea pământească, pe când „evanghelia după poftele omului” este deosebit de atrăgătoare.

                Evanghelia Domnului Isus are în vedere omul cel nou, pe care îl naşte, îl creşte (hrăneşte) şi îl plasează pe o nouă „traiectorie”: în şi spre Împărăţia lui Dumnezeu („deja” şi „nu încă”). Pentru fire, în schimb, a pregătit o cruce, ca ea să fie făcută fără putere şi să nu mai conducă, după cum spunea tot Pavel: „Cei ce sunt ai lui Cristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei” (Galateni 5:24). „Evanghelia după poftele omului” însă, se concentrează asupra firii pământeşti, fire pe care o hrăneşte şi ale cărei pofte le împlineşte, chiar dacă adevărata Evanghelie, prin pana apostolului Petru, îi sfătuieşte pe cei credincioşi, spunând: „Prea iubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători să vă feriţi de poftele firii pământeşti, care se războiesc cu sufletul” (1 Petru 2:11). În acest fel, nu e de mirare că oamenii (creştinii călăuziţi de firea pământească) se îndreaptă spre „lucruri plăcute”, adică „istorisiri închipuite”, abandonând adevărul sau (şi mai grav!) combinându-l cu minciuna.

        Suntem într-un moment crucial. După un parcurs de milenii, omenirea a intrat în „linie dreaptă”: Domnul este gata să vină, paşii Lui se aud aproape. Am avut până acum timp de prereforme, reforme şi postreforme, dar „astăzi” vine Domnul. Iar dacă nu azi, cu siguranţă „mâine”. Ce fel de Evanghelie trăim şi vestim? Ce fel de Evanghelie lăsăm spre moştenire (dacă va mai fi cazul!) celor care vin după noi? Dacă pierdem acum bătălia, s-ar putea să pierdem şi războiul, pentru că nu ştim dacă vor mai fi alte bătălii hotărâtoare. De aceea, ceea ce îi scria Pavel lui Timotei este valabil şi pentru noi: „Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat […]” (2 Timotei 3:14). Să rămânem lângă Evanghelia Domnului Isus Cristos şi să ne împotrivim din răsputeri acestei false „evanghelii” – „evanghelia după poftele omului”!

 Păstor  Ioan Giura

 Biserica Baptistă „Biruinţa” Hunedoara

Sursa: Baptist-tm.ro