Cine la creat pe Dumnezeu ?

Anunțuri

Creștinismul în Germania

Jumătate dintre germani au o Biblie, și doar 6% o citesc în mod regulat . Procentul este egal între romano-catolici și protestanți. Comemorările pentru Reforma din 2017 nu au avut un impact profund, spun experții.

În Germania , țara care a trăit o dată Reforma protestantă, nu mulți însa au citit Scriptura în mod regulat. Jumătate dintre germani au o Biblie  în casă, însă doar 6% au citit-o, potrivit datelor Institutului de Cercetare Info-Consulere. Lipsa de interes în lectura Bibliei este o realitate între oameni religioși, a declarat directorul Herrmann Binkert în timpul unui congres anual – media creștină în Schwäbisch Gmünd.

Doar 8% dintre romano-catolici și 7% dintre protestanți citesc Biblia în mod regulat. Singura denominație creștină care iese în evidență sunt membrii bisericilor evanghelice (32%) , deși chiar și această cifră este mai mică decât se aștepta. Doar o parte sunt interesați de credința creștină De asemenea, cercetarea a constatat că 17% dintre germani ar fi deschisi să afle mai multe despre credința creștină.

Pe de altă parte, 26% au spus că sunt atei și spun că nu există Dumnezeu.

La congres, experții au analizat, de asemenea, impactul celei de-a 500-a aniversări a Reformei Protestante . Deși 7 din 10 germani au auzit despre comemorări , mesajul nu a fost suficient de  bine difuzat, spun analistii de comunicare. Participarea a fost scăzută la sutele de evenimente organizate în Germania în anum 2017, Informează Evangelicalfocus.

 

 

..

O noapte sfântă binecuvântată

 

Nu-ți dori să fii bogat -John Piper

Nord coreenii cer ajutor

 

 

 

…..

Spring’s flowers

Semne cerești

 

……………………………………………………………………………………………..

Winter Time

5

Evanghelia după poftele omului

 „Căci va veni vremea când oamenii […] îşi vor da învăţători după poftele lor.”

2 Timotei 4:3

        Patru sunt Evangheliile pe care Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, ni le-a lăsat înregistrate în Cuvântul Său şi care, împreună, formează „Evanghelia lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu” (cf. Marcu 1:1), adică acea Evanghelie care a fost (şi rămâne!) „[…] puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede […]” (Romani 1:16). John MacArthur o mai numeşte şi „Evanghelia după Isus.” În acelaşi timp, întreaga Scriptură este Cuvântul lui Dumnezeu, adevărul care ne este de folos şi pe care trebuie să-l urmăm şi să-l vestim.

       În ultima vreme însă, se conturează tot mai mult o nouă „evanghelie” (cea de-a cincea?), pe care am putea s-o numim „evanghelia după poftele omului”, având drept principiu coordonator pe acesta: pofta dictează „adevărul” ce trebuie urmat. Apostolul Pavel avertiza asupra unui astfel de pericol, când îi scria lui Timotei: „Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor” (2 Timotei 4:3). Cum arată această „evanghelie”? Să luăm câteva exemple (nu neaparat cele mai reprezentative):

            (1) Spune pofta (firea pământească): „Nu-mi place baticul: e demodat, inestetic, incomod …” (cunosc „teologia baticului”, însă am o singură nedumerire: cum se face că, vreme de 1900 de ani, nicio biserică, indiferent de confesiune, nu şi-a pus problema să reinterpreteze textul din 1 Corinteni 11, decât în ultima sută de ani şi chiar mai recent în ţara noastră?). La care omul („creştinul”) răspunde: „Dacă nu-ţi place baticul, renunţăm la el.” Prin urmare, noua „evanghelie” este fără batic.

            (2) Spune pofta: „Vreau să fiu atrăgătoare!” La care omul răspunde: „Ştiu ce trebuie pentru asta: bijuterii, farduri …” Şi astfel, dacă „Evanghelia lui Isus Cristos” este o Evanghelie fără podoabe (cf. 1 Timotei 2:9; 1 Petru 3:3-4), noua „evanghelie” are podoabe.

            (3) Spune pofta: „Vreau să fiu provocatoare!” Omul, din nou, este gata s-o mulţumească: „Uite nişte pantaloni … un tricou (care se mulează perfect pe corp) sau o rochiţă (care mai mult descoperă decât acoperă)!” Care este rezultatul? Dacă adevărata Evanghelie propovăduieşte ruşinea şi sfiala (nu ruşinea faţă de Evanghelie, ci faţă de modul în care aş putea să mă îmbrac – cf. 1 Timotei 2:9-10), „evanghelia după poftele omului” le-a pierdut pe amândouă.

            (4) Spune pofta: „Aş vrea un loc în care să mă simt bine.” La care omul: „Ştiu ce-ţi trebuie: o casă de rugăciune.” Dar pofta se arată contrariată: „O casă de rugăciune?!” Şi omul, care vrea cu orice chip să-şi mulţumească pofta, continuă: „Atunci ce-ai zice de un fel de … club religios?” „Cred că da, ar merge …” Ştiţi ce este un „club religios”? Acolo totul este permis („totul” în limitele unei elementare moralităţi): poţi să asculţi ori nu, să stai de vorbă, să aplauzi, să te ţii de mână … chiar să te îmbrăţişezi. Ce fel de „evanghelie” este aceasta? Nu-i greu de ghicit. „Casa de rugăciune” devine tot mai mult o amintire. Şi atunci să ne  mirăm că nu se mai „cutremură” locul în care suntem adunaţi? De fapt, „locul de închinare” seamănă tot mai mult cu „locul unde nu se mai întâmplă nimic” (sau se întâmplă, dar nu ce vrea Dumnezeu!)

            (5) Spune pofta: „Nu-mi place să mă supun. Ce, păstor, comitet? Fleacuri! Părinţii? Demodaţi.  Hotărât: nu-mi place supunerea!” Iar omul, ce nu face să-şi mulţumească pofta? „Atunci, renunţăm la supunere!” Şi astfel, în timp ce „Evanghelia lui Isus Cristos” propovăduieşte supunerea (cf. 1 Petru 5:5; Evrei 13:17 ş.a.), cealaltă „evanghelie” a renunţat la ea.

       Şi exemplele ar putea continua. Însă, cred că ne-am format deja o părere: „evanghelia după poftele omului” nu doar că nu este identică cu adevărata Evanghelie, dar de (cele mai) multe ori nici nu seamănă cu ea! De aceea, pentru o mai bună edificare, vă propun să privim mai îndeaproape textul din 2 Timotei 4:3-4 şi să observăm 3 mari deosebiri între adevărata Evanghelie şi „evanghelia după poftele omului”:

            1.”Evanghelia lui Isus Cristos” este „învăţătură sănătoasă”, pe când „evanghelia după poftele omului”, se subînţelege, este o învăţătură nesănătoasă.

                 Apostolul Pavel numeşte Evanghelia ca fiind „Dreptarul învăţăturilor sănătoase” (cf. 2 Timotei 1:13), iar sănătatea înseamnă întotdeauna viaţă, putere, activitate, pe când lipsa ei înseamnă boală, care se manifestă prin lipsă de putere, somnolenţă, apatie, inactivitate şi, în final, moarte. De fapt, chiar sub aparenţa vieţii se poate ascunde moartea: „[…] îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort” (Apocalipsa 3:1). Sănătatea trebuie întreţinută, iar sănătatea spirituală se întreţine atunci când ne hrănim ca această „învăţătură sănătoasă”. Însă, ce lucru dureros! Nu numai că unii oameni (creştini) nu mai vor să se hrănească cu „învăţătura sănătoasă”, ci mai mult decât atât: nu mai pot nici măcar să o suporte, după cum zice apostolul: „Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă […]” , adică acel Cuvânt despre care psalmistul spunea: „Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea!” (Psalm 119:103). Este adevărat că, de cele mai multe ori, medicamentele au un gust neplăcut, dar bolnavul le ia, ştiind că ele contribuie la vindecarea lui, pe când „medicamentul” care aduce sănătate pentru suflet este dat la o parte.

            2.”Evanghelia lui Isus Cristos” este învăţătură adevărată, pe când „evanghelia după poftele omului” este neadevărată (falsă: „istorisiri închipuite”).

                Numai adevărul, atunci când este cunoscut şi crezut, ne eliberează din robia păcatului, după cum spunea Domnul: „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:32). În acelaşi timp, el ne şi sfinţeşte („Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul” – Ioan 17:17) şi modelează, făcându-ne asemenea chipului Domnului Isus, pe când falsitatea (minciuna) duce la robie, întinare şi pierzare, modelându-i pe cei ce o urmează după chipul lumii. De aceea, apostolul Pavel, scriind Bisericii din Tesalonic cu privire la vremurile din urmă, când va fi descoperit „omul fărădelegii”, spunea că: „Arătarea lui se va face prin puterea Satanei […] cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi” (2 Tesaloniceni 2:9-10). Iar, dacă învăţătura adevărată este înregistrată fidel numai în Cuvânt („Sola Scriptura”), falsitatea este prezentă peste tot: reviste, cărţi, TV, internet. Cum va arăta chipul creştinului? Depinde cine îl modelează: adevărul sau minciuna.

            3.”Evanghelia lui Isus Cristos” este neplăcută (neatrăgătoare) pentru firea pământească, pe când „evanghelia după poftele omului” este deosebit de atrăgătoare.

                Evanghelia Domnului Isus are în vedere omul cel nou, pe care îl naşte, îl creşte (hrăneşte) şi îl plasează pe o nouă „traiectorie”: în şi spre Împărăţia lui Dumnezeu („deja” şi „nu încă”). Pentru fire, în schimb, a pregătit o cruce, ca ea să fie făcută fără putere şi să nu mai conducă, după cum spunea tot Pavel: „Cei ce sunt ai lui Cristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei” (Galateni 5:24). „Evanghelia după poftele omului” însă, se concentrează asupra firii pământeşti, fire pe care o hrăneşte şi ale cărei pofte le împlineşte, chiar dacă adevărata Evanghelie, prin pana apostolului Petru, îi sfătuieşte pe cei credincioşi, spunând: „Prea iubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători să vă feriţi de poftele firii pământeşti, care se războiesc cu sufletul” (1 Petru 2:11). În acest fel, nu e de mirare că oamenii (creştinii călăuziţi de firea pământească) se îndreaptă spre „lucruri plăcute”, adică „istorisiri închipuite”, abandonând adevărul sau (şi mai grav!) combinându-l cu minciuna.

        Suntem într-un moment crucial. După un parcurs de milenii, omenirea a intrat în „linie dreaptă”: Domnul este gata să vină, paşii Lui se aud aproape. Am avut până acum timp de prereforme, reforme şi postreforme, dar „astăzi” vine Domnul. Iar dacă nu azi, cu siguranţă „mâine”. Ce fel de Evanghelie trăim şi vestim? Ce fel de Evanghelie lăsăm spre moştenire (dacă va mai fi cazul!) celor care vin după noi? Dacă pierdem acum bătălia, s-ar putea să pierdem şi războiul, pentru că nu ştim dacă vor mai fi alte bătălii hotărâtoare. De aceea, ceea ce îi scria Pavel lui Timotei este valabil şi pentru noi: „Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat […]” (2 Timotei 3:14). Să rămânem lângă Evanghelia Domnului Isus Cristos şi să ne împotrivim din răsputeri acestei false „evanghelii” – „evanghelia după poftele omului”!

 Păstor  Ioan Giura

 Biserica Baptistă „Biruinţa” Hunedoara

Sursa: Baptist-tm.ro

Evanghelia prosperităţii

Ev .prosperitatii                                       

În Evanghelia dupa Matei cap. 6 versetele 19-23 Isus Hristos ne spune ” Strangeti-va comori  in cer…Pentru ca unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra. Nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui Mamona. 
Matei 19 : 23-24 . Isus a zis ucenicilor Sai: „Adevărat va spun că greu va intra un bogat în Împaratia cerurilor.  Vă mai spun iarăşi că este mai uşor să treacă o camilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în Împaraţia lui Dumnezeu.”
În ultimii ani vedem tot mai des tendinţa printre creştini  de a căuta  să obţină cât mai mulţi bani, să strângă averi , maşini, case luxoase , prin emigrare în ţări mai bogate sau implicarea în afaceri. Şi după cum vedem  nu poţi fi în acelaşi timp şi iubitor de bogăţii şi filantrop , decât cu extrem de rare excepţii.
Tendinţa aceasta se datorează atât interpretării proprii a Scripturii dar şi  faptului că mulţi predicatori predică în biserici preponderent din Vechiul Testament despre personaje precum Iov sau Avram despre care se spune ca aveau mari bogatii si totuşi erau „placuti Domnului”, în acelaşi timp aceşti predicatori ignoră, pun deoparte învatatura lui Hristos cu privire la bogăţie care constatăm că este  semnificativ diferită (are o abordare diferita) celei din Vechiul Testament.
Eroarea pe care o fac ei se datorează faptului că nu ştiu (sau nu vor) sa facă deosebire între iudaism (religia mozaică) si creştinism , considerând ca ambele găsindu-se in biblie se pot amesteca şi poţi să iei la alegere ce îţi place dintr-o parte  sau  alta.
Chiar daca biblia conţine şi Vechiul Testament pentru creştinism este prioritară învatatura Noului Testament , acesta este Noul Legământ între Dumnezei şi om prin Isus Hristos.
Vechiul Testament ne ajută să întelegem originile creştinismului relaţia omului cu Dumnezeu înainte de Hristos în poporul evreu.
Şi totuşi există deosebiri semnificative între iudaism (religia mozaică) a Vechiului Testament şi creştinism. De aceea creştinul trebuie sa reţină din Vechiul Testament ca fiind valabile acele elemente care rămân neschimbate în Noul Legamant , care sunt reconfirmate de  învatatura Noului Testament.
Învaţătura despre bogăţie , spre exemplu este schimbată semnificativ  în Evanghelii faţă de Vechiul Testament  . Avem  ca referinţă cuvantul lui Hristos din Matei 6 : 19-23  si  deasemenea  Matei 19:21 când Mantuitorul se adresează bogatului spunându-i :”du-te de vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer, apoi vino si urmeaza-mă” (învăţătură practicată în primele secole ale creştinismului)
Iar în Evanghia dupa Luca cap. 16 : versetele 19 -31 Domnul Isus ne împartaşeste pilda lui Lazar şi al bogatului în care Mantuitorul avertizează asupra pericolului de a căuta desfătarea în bogăţii, în dispreţ faţă de cei săraci  şi ignorând  ce este mai important cautarea în primul rând a Împaratiei lui Dumnezeu.
Spre deosebire de Vechiul Testament in Noul Testament se acordă o atenţie deosebită iubirii aproapelui,a dragostei creştine ,a sacrificiului de sine, a  solidaritaţii între oameni . Si un element care nu avem voie sa il ignoram ,Isus Hristos , cel care a murit crucificat pentru pacatele omenirii şi a primit toată puterea în cer şi pe Pământ ,ne va judeca intr-o zi inclusiv pentru îndepliirea sau nu , a acestor  porunci divine – exemplificate clar in  Evanghelia dupa Matei cap. 25.
A ignora aceste  învataturi  a lui Hristos, a le considera depăşite şi înlocuindu-le cu altele din alte timpuri,   „miroase” a erezie !
Au fost câteva cazuri celebre de oameni foarte bogaţi care şi-au donat toată averea dupa ce l-au întalnit pe Hristos într-o revelatie specială prin  moarte clinică ,printre acestea pastorul corean Yong Gyu Park . Astfel de cazuri dovedesc înca odată că cuvântul lui Hristos rămâne valabil în veac , dupa acest cuvant vom fi judecati , pedepsiţi  … sau răsplătiţi.

.

20100323_the-theology-of-rich-and-poor_poster_img

.

Iar în ce priveşte Evanghelia prosperităţii în varianta carismatică(de unde se pare că se inspiră şi unii „evanghelici”)  , aceasta este total în afara Evangheliei lui Isus Hristos.
În continuare  un comentariu al fratelui Nicolae Moldoveanu la versetul din 2 Petru 2 cu 1:
“În norod s-au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică”.
Prooroci mincinoşi, învăţători mincinoşi – iată, pe scurt, conţinutul versetului de mai sus.
Prooroc mincinos este acela care vesteşte ceva şi nu se împlineşte. Cine se ia după un astfel de prooroc, îşi primejduieşte viaţa. Învăţător mincinos, în mijlocul adunării credincioşilor, este cel care dă învăţături abătute de la Cuvântul scris al lui Dumnezeu, urmărind anumite scopuri: slavă deşartă, câştig mârşav, satisfacerea unor pofte păcătoase, sau întărirea unei partide religioase. Acesta, rămânând în starea în care se află, nu va ajunge la cunoştinţa adevărului (2 Timotei 3:7), pentru că are mintea întunecată şi duhul robit. El se împotmoleşte în propriile sale cercetări. Prin învăţăturile pe care le strecoară pe furiş vrea să câştige adepţi, ca în dosul lor să-şi poată împlini planurile lui blestemate. Talmudul zice: „Să-ţi înşeli aproapele este un păcat; să-L înşeli pe Dumnezeu, este o naivitate; să te înşeli pe tine însuţi, este o crimă.” Învăţătorii mincinoşi sunt ei înşişi nişte mari înşelaţi şi caută să înşele şi pe alţii. Oricine se leapădă de Cuvântul lui Dumnezeu, fie prin adăugare, fie prin scoaterea a ceea ce este scris, acela se leapădă de Stăpânul, care l-a răscumpărat, şi care este Autorul Cuvântului.
Erezie înseamnă abatere de la Cuvânt (Sfânta Scriptură). Chiar dacă nu este o abatere mare, tot purtătoare de moarte este. Deschizătura macazului este mică dar duce trenul pe altă linie. Renumitul teolog englez Farrar zice: „Cuvântul eres n-a avut întotdeauna acelaşi înţeles. La început el n-a avut acel înţeles rău, în care se întrebuinţează astăzi. În limba greacă clasică, de pildă, el însemna punct de vedere, şcoala filozofiei şi a cugetării (vezi Sextus Empiricus, 1:16). În Noul Testament înseamnă „partidă” şi prin el nu se înţelege însuşirea unor păreri greşite, ci şovinismul spiritului de partidă. Cuvântul acesta se întâlneşte în F. Ap. 5:16; 15:5; 16:5; 24:5-14; 28:2; 1 Corinteni 11:19; Gal. 5:20; 2 Petru 2:1; (vezi „Primele zile ale Creştinismului”, voi. 2, pag. 260). Cu toate că la început nu era o depărtare prea mare de adevărul dat de Domnul Isus – cum este astăzi – totuşi Duhul Sfânt atrăgea serios atenţia credincioşilor.
Învăţător mincinos este şi cel care propovăduieşte Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu îl trăieşte. Este un învăţător mincinos pentru sine, adică el este cel păgubit. Proorocii mincinoşi şi învăţătorii mincinoşi fac multă vâlvă prin adunările copiilor lui Dumnezeu. Noutăţile trezesc curiozitatea ascultătorilor. La o cometă ne uităm mai mult decât la soare. Aceasta este pricina pentru care ereticii (învăţătorii mincinoşi) sunt iubiţi un timp şi atrag atenţia asupra lor. Se vorbeşte în lung şi în lat că ei ar fi „mari” şi toţi îi ascultă cu uimire. „Minunea zilei” este adeseori pălăvrăgeala zilei. Învăţătura cea nouă este ceva uimitor, iar vechea credinţă (credinţa apostolilor) este alungată.
Fraţii mei, nu vă luaţi ochii de la Soarele Neprihănirii – DOMNUL ISUS – ca să nu fiţi înşelaţi de vreo stea rătăcitoare. (Iuda 13). Aşteptaţi puţin şi vedeţi cum dispare cometa, iar stelele fixe (statornice) vor sta strălucind la locul lor dintâi. Domnul să ne dea necurmat o judecată sănătoasă, ca să putem deosebi cometele de soare. Copiii pot să dorească jucării noi, dar noi să fim oameni mari şi să rămânem la lucrurile dovedite ca fiind ale lui Dumnezeu.

 

…………………………………………………………………………………………………